Mişcarea Suedeză „Oaza” (Oasrörelsen), ce se consideră ca făcând parte din mişcarea carismatică mondială, a luat naştere în 1984. Acest studiu se referă în primul rând la evenimentele organizate de Mişcarea „Oaza” şi la felul în care acestea s-au schimbat de-a lungul timpului, până în prezent. Pentru aceasta, o perspectivă din interior şi o descriere a realităţii empirice sunt esenţiale. În al doilea rând, studiul se referă la argumentaţia sau discursul (problematici ideale) folosit în cadrul Mişcării „Oaza”, cu referire atât la inovaţii cât şi la reţinerea anumitor puncte de vedere. Mişcarea „Oaza” nu este o organizaţie statică, ci una aflată într-o continuă schimbare. Unele ritualuri noi au apărut dintr-o dată şi în mod spontan, dar rădăcinile lor sunt adânc înfipte în exemple biblice. În această privinţă există o continuitate evidentă între prezent şi trecut. De fiecare dată când începe ceva nou, acesta este în mod deliberat acceptat ca o îndrumare venită din partea Sfântului Duh. Unul dintre principiile de bază ale Mişcării „Oaza” este ideea reînnoirii pe o fundamentare istorică. Aceasta se referă la transformarea istoriei în vederea adaptării la o nouă eră: aderarea la fundamentele de bază ale Bibliei (şi ale lui Luther) şi aducerea lor într-o nouă eră. Din această perspectivă este vorba de o oscilaţie între continuitate şi schimbare.

Cuvinte-cheie: mişcare carismatică, transformarea ritualurilor religioase, ritualuri liturgice, Mişcarea „Oaza”.

Intreg articolul