Nr. 1-2 /2016 - 2

Noaptea focurilor”, sau Oíche Fhéile Eóin („Noaptea Sfântului Ioan”), a fost semnalată de secole în diferite părţi ale Irlandei. Prima atestare documentară a focurilor în aer liber în ajunul sărbătorii, pe 23 iunie, datează din secolul al 17-lea. Obiceiul era atât de important încât a dat naştere apelativului „Noaptea focurilor”. În vestul ţării şi în alte părţi, ca de exemplu oraşul Cork, sărbătorile cu focuri în aer liber s-au menţinut până astăzi. Cu toate acestea, pentru a supravieţui, ele au fost nevoite să se adapteze în mod caleidoscopic la circumstanţele mereu schimbătoare. Având la bază o mare varietate de surse – de la răspunsurile nepublicate la chestionarele Colecţiei Naţionale de Folclor (NFC), la ziarele locale din secolul al 21-lea şi la munca de teren realizată în 2008 – au fost identificate trei schimbări majore în cadrul acestui obicei: materialul permis a fi folosit pentru foc, comercializarea focurilor şi retragerea unei părţi a populaţiei de la aceste sărbători. Articolul va explora motivele complementare din spatele acestor tendinţe.

                Cuvinte-cheie: festival, adaptare, legislaţie, persoane vârstnice, adunare de fonduri.

Intreg articolul