Odată cu instaurarea regimului comunist de tip sovietic în România, sociologia – o disciplină academică cu o tradiţie importantă în perioada antebelică – a fost catalogată drept „ştiinţă burgheză şi reacţionară”, fiind mai apoi interzisă. Represiunea politică şi inflexibilitatea ideologică a regimului comunist a întârziat reinstituţionalizarea disciplinei pentru aproape două decenii. Reabilitarea sociologiei avea să aibă loc la începutul anilor 1960, într-un context politic şi cultural care a permis acest lucru. Procesul care a dus la renaşterea disciplinei a cunoscut iniţiative şi actori diverşi, însă puterea politică a fost cea care a admis şi a „validat” (re)instituţionalizarea.

Articolul de față are în vedere unul dintre proiectele care au vizat reconsiderarea sociologiei – proiect instrumentat de către Tudor Bugnariu, filosof marxist, decan al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi membru al partidului comunist clandestin încă din anii 1930. Proiectul imaginat de Bugnariu este unul interesant întrucât sugera o racordare a noii sociologii marxiste româneşti cu tradiţia interbelică a disciplinei (a Şcolii sociologice de la Bucureşti). Articolul aduce în discuţie şi motivele pentru care proiectul lui Tudor Bugnariu a eşuat.

      Cuvinte cheie: istoria sociologiei, sociologie marxistă, regim comunist, reinstituţionalizare, intelectual comunist.

Intreg articolul