Acest aticol încearcă să ofere o privire de ansamblu asupra fenomenului de corupţie, ca patologie distinctă a puterii şi dezvoltării în o ,,ţară de tranziţie” aşa cum este cazul României. În prima parte a acestui articol, autorul schiţează un model interpretativ al procesului de dezvoltare a României, bazat pe conceptul de anomie care a fost folosit frecvent pentru evaluarea situaţiei fostelor societăţi comuniste  în procesul de tranziţie. Din acest punct de vedere, anomia semnifică insuficienţa reglării (la nivel economic, politic, juridic şi chiar moral) insuficienţa integrării sociale (în sensul lipsei de aderenţă la un set de valori împărtăşite care ar putea facilita convergenţa acţiunilor). Aceste deficienţe determină o amplificare a costurilor sociale ale  tranziţiei şi efecte perverse ale procesului de dezvoltare. În România, procesul de tranziţie determină, dincolo de o serie de importante schimbări social-economice şi politice, o amplificare fără precedent a fenomenului de corupţie ca o veritabilă patologie a puterii şi dezvoltării.

În a doua parte a acestui articol, autorul evaluează dimensiunile cantitative şi calitative ale corupţiei în România şi evidenţiază prevalenţa sa în administraţia publică, justiţie şi la nivel politic.

Cuvinte-cheie: corupţie, anomie, proces de tranziţie, patologie a puterii, corupţie politică.

Intreg articolul