România se situează printre primele locuri la nivel european în privința afilierii și practicii religioase. Totodată, recensămintele și cercetările de teren efectuate după 1990 au semnalat o creștere a numărului persoanelor ce se declară fără religie sau atee (neafiliate religios). Deși minor din perspectivă strict statistică, prin tendința pe care o manifestă, acest fenomen capătă o anumită semnificație in contextul mai larg al transformărilor socio-culturale din România după 1989. În acest studiu am realizat o analiză asupra dinamicii neafilierii religioase, pe baza datelor furnizate de cele trei recensăminte succesive, realizate în anii 1992, 2002 și 2011. În continuare, am apelat la aceeași bază de date, pentru a pune în corelație indicatorul neafilierii religioase cu variabile precum: genul, mediul de rezidență, vârsta și nivelul de educație. Prin graficele realizate am intenționat să ilustrăm măsura în care neafilații religios se potrivesc profilului socio-demografic general acceptat, conform căruia, în cazul persoanelor de gen masculin, rezidente în mediul urban, preponderent tinere și cu educație superioară, se identifică un nivel mai ridicat al neafilierii religioase.

Cuvinte-cheie: secularizare, afiliere religioasă, dezafiliere religioasă, neafiliere religioasă, variabile socio-demografice.

Intreg articolul