REZUMAT

UNIUNEA CONSENSUALĂ – DILEMA UNEI LEGALIZĂRI. O ABORDARE SOCIO-JURIDICĂ

Problematica uniunilor consensuale în România a fost puţin studiată iar fluctuaţiile conceptuale au condus de multe ori la concluzii contradictorii în ceea ce priveşte modalitatea de manifestare a cuplurilor care refuză sau amână mariajul. Studiile realizate în domeniu sunt foarte puţine, ele fiind concretizate în câteva subcapitole teoretice cu caracter general expuse tangenţial în cărţi care dezvoltă teme cu privire la conjugalitate. Majoritatea textelor scrise despre uniunea consensuală fac o abordare comparativă, opunând mariajul noilor forme de  manifestare a vieţii conjugale, ele nefiind consecinţa unor studii sociologice sau psihologice în domeniu. Din perspectivă juridică, problemei uniunii consensuale i-a fost alocată o importanţă mai mare, date fiind prevederile Codului Civil începând cu anul 2011, când a fost recunoscută pentru prima dată logodna, din perspectivă juridică, precum şi polemicile juridice anterioare cu privire la legitimitatea juridică a acesteia (art. 266, alin. 1 şi alin. 5).

Studiul îşi propune să analizeze legislaţiile europene cu privire la uniunea consensuală comparativ cu propunerile legislative româneşti în acest sens. De asemenea, face o analiză comparativă a funcţionalităţii maritale, pentru a identifica elementele comune, dar şi cele care marchează diferenţele între statele care au legalizat uniunea consensuală şi România, cu o atenţie sporită asupra spaţiului francez, datorită influenţelor legislative consistente asupra familiei în Codul Civil românesc.

Cuvinte-cheie: uniune consensuală, legislaţie, homoparentalitate, conjugalitate, mariaj.

Intreg articolul