Nr. 5-6 /2015 - 1

În acest articol, autorul şi-a propus să aplice modelul teoretic al anomiei (elaborat de către É. Durkheim, şi R.K. Merton) pentru evaluarea situaţiei sociale, economice şi politice din fostele ţări comuniste. În cea mai mare parte a acestor ţări, există o reglare normativă insuficientă sau deficitară, iar acţiunile unei mari părţi dintre indivizi se înscriu în aria devianţei, a ,,lipsei de determinare” a scopurilor şi aspiraţiilor umane. Referindu-se, în mod specific, la cazul României, autorul menţionează principalii factori care au condiţionat sau determinat creşterea ratelor de sinucideri anomice, în perioada postcomunistă: performanţele şi beneficiile economice scăzute, deteriorarea standardelor de sănătate şi de viaţă, creşterea consumului de alcool şi de droguri stresul, depresia, răspândirea bolilor fizice, dar mai ales psihice, incapacitatea de adaptare la shimbări, la noile modele normative şi culturale, de a găsi soluţii la noi probleme de viaţă, şomajul, sărăcia, disoluţia a numeroase grupuri familiale, emigraţia capilor de familie, scăderea numărului de copii, îmbătrânirea populaţiei ş.a.

Cuvinte-cheie: sinucidere (altruistă, anomică), dereglarea sistemului social-economic, criză, tranziţia de la comunism la capitalism, alcoolism, boli psihice.

Intreg articolul