Românii din Spania reprezintă cel mai mare colectiv de imigranţi din această ţară, pe care, în mod simbolic, îl denumim ca „întoarcerea împăratului Traian”. Au sosit în căutare de lucru şi pentru a duce o viaţă mai demnă decât în ţara lor. După un interval de 6-10 ani de şedere în Spania, ei locuiesc în case de închiriat şi cu intenţia de a rămâne aici pe o perioadă de timp mai îndelungată, ca apoi să se întoarcă acasă. Au venit pentru a munci şi, în majoritatea lor, deţin permis de rezidenţă comunitar, lucrând în posturi din sectorul privat, cu contract temporar sau pe termen mai lung. În aceşti ani, expectativele lor, mai ales cele economice, au fost împlinite şi se simt destul de satisfăcuţi de viaţa lor familială şi de relaţiile cu cei din jur, însă mai puţin de muncă şi studii. În timpul pe care-l petrec în Spania, imigranţii consideră că aportul lor este pozitiv, mai ales în domeniul cultural. Îşi menţin tradiţiile şi obiceiurile, atât timp cât nu intră în conflict cu legile spaniole. De asemenea, conservă tradiţiile civile şi religioase, precum şi limba română, atunci când este posibil. În timpul liber vizionează emisiunile Tv, se întâlnesc cu prietenii, ascultă muzică, radio şi merg în baruri. Totuşi, românii îşi cheltuie banii în principal pentru cămin. Nu au probleme sau dificultăţi majore în a se integra, cu excepţia şomajului şi, într-o măsură mai mică, cu limba spaniolă sau cu limbile comunităţilor autonome. Tind să relaţioneze în mod obişnuit cu autohtonii şi participă în măsură mai mică la activităţile desfăşurate de organizaţiile civile cu caracter sportiv, religios, social şi cultural.

 Cuvinte-cheie: imigranţi români, expectative, şomaj, participare civilă.

Intreg articolul