Articolul de faţă este scris potrivit naraţiunilor locuitorilor saşi contemporani din Michelsberg/Cisnădioara şi Heltau/Cisnădie din sudul Transilvaniei, evidenţiind instituţia Nachbarschaft/Vecinătate ca moştenire populară proprie, în mod continuu referenţială în România după 1989. Ca temă discursivă recurentă, Nachbarschaft are o semnificaţie deosebită pentru saşi, în măsura în care ei o încadrează în evocări mai cuprinzătoare ale identităţii şi tradiţiei lor colective. În temeiul unor mărturii etnografice recente, argumentez că rememorarea vecinătăţii ar putea fi înţeleasă drept o memorie performativă persistentă a saşilor transilvăneni, oglindind astfel nevoia lor de supravieţuire culturală ca o etnicitate diminuată, în România anilor 2000.

Cuvinte-cheie: vecinătate, saşi, sudul Transilvaniei, memorie performativă.

Intreg articolul