Nr. 5- 6 /2015 - 7

După o prezentare critică a definiţiilor „competenţelor digitale” (Lankshear, Knobel, 2008) şi o argumentare a importanţei studierii acestora în contextul diviziunii digitale de ordin secund (Hargittai, 2001), studiul urmăreşte evaluarea acestor competenţe la copiii şi adolescenţii români (9–16 ani) aşa cum reies ele în urma cercetării calitative din cadrul proiectului EU Kids Online (Smahel, Wright, 2014). Astfel, urmând cadrul teoretic al proiectului EU Kids Online, am analizat competenţele digitale pe trei paliere: cel al activităţilor pe care copiii le desfăşoară pe internet, cel al atitudinilor pe care le manifestă faţă de internet precum şi prin autopercepţia pe care o au asupra competenţelor proprii (Sonck et al., 2012).

     Datele cercetării calitative le confirmă în linii mari pe cele ale cercetării cantitative (Sonck et al., 2012), dar le şi nuanţează semnificativ, arătând că trecerea de la activităţi repetitive şi de consum pasiv la activităţi creative care se află pe o treaptă superioară pe „scara oportunităţilor” (Livingstone, Haddon, 2009) necesită îndrumare şi mediere activă din partea unui adult (părinte sau profesor) (Velicu, Barbovschi, în curs de apariţie), lucru de care copiii şi adolescenţii români nu au parte decât în mică măsură, competenţele lor fiind în general căpătate prin încercare şi eroare.

  Cuvinte-cheie: competenţe digitale, activităţi online, atitudini faţă de internet, EU Kids Online, copiii şi adolescenţii români.

 

Intreg articolul