Sociologia dezastrelor reprezintă un domeniu care s-a impus în cadrul unei abordări inter și transdisciplinare a impactului dezastrelor naturale și antropice asupra comunităților omenești de mărimi variabile, de la familii la comunități locale, regionale, naționale și internaționale. Studiul nostru este dedicat elaborării unui nou model de înțelegere a acestui fenomen perturbatoriu de mare complexitate și a metodologiei adiacente. Ideea axială a noului model este aceea că dezastrele trebuie abordate ca o expresie distinctă a dinamismelor complexe ale ecosistemelor umane, dinamisme care se manifestă sub forma „valurilor” având ca și acestea niveluri de bază și creste, traversând, ca și acestea, faze succesive, latent-manifeste. În faza lor latentă dezastrele sunt acolo, în adâncurile eco-sociosistemelor, într-o stare de relativă adormire din care ies periodic, chiar dacă fără o regularitate riguroasă, atingând praguri de maxim impact sau de hotspot. Acolo unde se produc, infrazardele vor afecta ceea ce specialiștii denumesc ”sisteme de suprafață”, sociale și teritoriale. De aceea le-am denumit infra-hazarde. Noțiunea aceasta este importantă pentru că ne oferă o punte spre o abordare semipredictivă a hazardelor ceea ce reclamă o metodologie specifică, transdisciplinară, bine corelată cu un sistem integrat de intervenție. Studiul de față prezintă toate aceste aspecte, într-o abordare închegată, la cele două etaje ale modelului: teoretic și metodologic. Partea aplicată a modelului se regăsește în studiul dedicat prezentării impactului social al scenariilor de risc seismic și de secetă meteorologică, editat și acesta în revista de față.

Cuvinte-cheie: impact social (al scenariilor de risc), infra-hazarde, indicele sintetic teritorial de impact, indicii δ ai distanțelor față de zona de hotspot, barometru zonal al impactului social al riscurilor, socioscopie (hărțile de impact).