Închisoarea este ultima destinaţie posibilă a unei societăţi umaniste prin care comunitatea îşi exercită graniţa socială, morală şi normativă. O instituţie totală, ce oferă o mobilitate scăzută şi un grad de libertate similar, poate avea efecte contrare aşteptărilor societăţii. Neutralizarea individului pentru perioade limitate de timp nu poate fi suficientă într-o societate a comunicării şi a deschiderii faţă de alţii. Această societate utopică poate fi considerată o oglindă socială ce reflectă eşecul comunităţii de a reglementa şi a opera adaptabilitatea indivizilor. În cadrul articolului conceptele de libertate, familie, vizită şi cotidianul carceral sunt transpuse într-o analiză calitativă realizată în urma intervievării a 37 de persoane private de libertate din Penitenciarul Bucureşti-Jilava.

Cuvinte-cheie: închisoare, libertate, vizită, politici penitenciare, aşteptări după eliberare. 

Intreg articolul