Problema sărăciei în România are la bază o serie de dimensiuni spaţiale importante. În România, în timpul perioadelor de tranziţiei şi posttranziţie s-au produs schimbări fundamentale la toate nivelurile de organizare (economic, politic şi social). Obiectivul lucrării se concentrează pe surprinderea tendinţelor semnificative ale sărăciei în România în perioada postcomunistă şi a diferenţelor spaţiale ale acestui fenomen, în vederea identificării celor mai sărace regiuni şi a inegalităților socioeconomice asociate. Un interes special va fi acordat celor trei dimensiuni ale sărăciei: lipsa veniturilor, deprivare materială şi şomaj, ce au condus la creşterea inegalităţilor la nivel regional. Explorarea statistică a unor indici şi indicatori (de ex: rata şomajului, indicele inegalităţii veniturilor, rata deprivării materiale, rata şomajului de lungă durată) oferă informaţii referitoare la factorii care influenţează dezvoltarea socioeconomică în România. În vederea cercetării multidimensionale a sărăciei, a fost efectuată o analiză cluster, ce a permis gruparea judeţelor pe baza unor variabile standardizate. Măsurile de contracarare a inegalităţilor socioeconomice sunt discutate în contextul strategiilor de dezvoltare existente la nivel local, regional şi naţional.

Cuvinte-cheie: sărăcie, şomaj, deprivare materială, dezvoltare socioeconomică.

Intreg articolul