Instaurarea comunismului în Europa de Est trebuia să aibă şi o consacrare juridică şi politică, prin utilizarea unor constituţii aparent democratice, care să reflecte „legalizarea” puterii comuniste. România nu a făcut excepţie de la această linie, având, în perioada de aproape 45 de ani, trei constituţii socialiste. Primele două cu condus la instaurarea dictaturii staliniste şi trecerea la o economie planificată, ultima (din 1965) consacrând monopolul conducerii statului de către partidul comunist, şeful partidului devenind autoritatea supremă în stat, ceea ce a condus la cultul personalităţii, dar şi la revolta sociala  împotriva monocraţiei şi autoritarismului. Articolul analizeaza mecanismele juridice prin care regimul comunist din Romania si-a exercitat puterea, reproducand hegemonia si atuocratia in societate.  

Cuvinte-cheie: societate socialistă, totalitarism, constituţie, democraţie populară, dictatură proletară.

Intreg articolul