Studiul de față este dedicat abordării Marii Uniri ca fenomen spiritual crucial pentru istoria poporului român. Acest fenomen devine pe deplin inteligibil numai dacă-l plasăm într-un  cadru analitic adecvat suprapus unui continuum spațiotemporal traversat de axul care leagă două momente cruciale pentru reașezarea noii ordini europene și anume momentul Păcii de la Westphalia (1648) și momentul Păcii de la Versailles (1918-20) cu tratatele subsecvente. Între acestea, decisiv pentru Europa Centrală este Tratatul de la Trianon. În lumina studiului de față, Tratatul de la Trianon este cel mai reprezentativ document diplomatic de concepție integral europeană în și prin care au fost puse bazele unui nou model de pace întemeiată pe ordinea națiunilor suverane, nu a imperiilor. Studiul prezinta argumente relevante care conduc spre concluzia că Tratatul de la Trianon dimpreună cu celelalte tratate ale Păcii de la Versailles reprezintă oglinda unei Europe integral reconfigurate, pe care o putem denumi chiar Europa Trianonului.

Cuvinte-cheie: tratat de pace, Noua Europă, peisaj geopolitic, paradigmă westfaliană, principiul naționalității.

Intreg articolul