Nr. 3-4 /2017 -2
Acest studiu își propune să reconstruiască, din diferite perspective, evoluția practicilor de relații publice în industria cărții din România în ultimul sfert de secol, astfel contribuind la cercetările despre istoria relațiior publice în România postcomunistă, o arie mai puțin explorată. Această industrie a fost aleasă deoarece este considerată emblematică pentru efectele regimului comunist asupra unei societăți: România are cel mai mic consum de carte din Europa – o carte pe cap de locuitor pe an, în timp ce 42% dintre elevii români au dificultăți în citirea și înțelegerea unui text la prima vedere (testele PISA, 2016). Această cercetare exploratorie arată că industria cărții însăși s-a relansat după deceniile de comunism, cenzură și control, ceea ce a condus la un proces târziu și lent de instituționalizare și profesionalizare a relațiilor publice în acest domeniu: în general, rolul relațiilor publice a fost preponderent tehnic, de susținere a activităților de marketing și vânzări și limitat la organizări de evenimente și redactare a materialelor de presă; de abia după 2010 are loc un process lent de înțelegere a potențialului strategic al relațiilor publice – mai întâi de către (unii dintre) practicieni, iar mai apoi de către (unii dintre) directorii celor mai mari edituri. Relațiile publice sunt încă în fază de legitimare, având ca miză recunoașterea, profesionalizarea și dobândirea unui rol mai mare atât la nivel organizațional, cât și la nivelul societății în ansamblul său. Mai mult decât atât, dacă practicienii în relații publice din industria cărții ar înțelege și și-ar asuma un rol social (centrându-se pe interesul public), ar putea influența, prin campanii de comunicare publică, politici publice de combatere a analfabetismului funcțional; în ultimă instanță, acestea ar fi benefice atât industriei de carte, cât și propriilor organizații.
Cuvinte-cheie: relații publice în România, industria cărții, reconstituire istorică, România postcomunistă, analfabetism funcțional.