REZUMAT

Folosind metoda cercetării calitative, analiza a urmărit descrierea percepției lucrătorilor socio-medicali implicați în programele destinate gravidelor și mamelor cu copii între 0 și 5 ani din comunități rurale dezavantajate din România, cu privire la factorii care conduc la fenomenul de ezitanță față de vaccinarea copiilor. Datele obținute din cele 12 interviuri au fost analizate având ca repere cei trei determinanți (încredere, accesibilitate și conformare) care compun modelul explicativ al Grupului de lucru SAGE cu privire la reticența (hesitancy) față de vaccin. Deși diferită de la o comunitate la alta și cu accente distincte pentru anumite tipuri de vaccin, din perspectiva acestor specialiști, reticența părinților din mediul rural față de respectarea programului național de vaccinare a copiilor poate fi depășită. Cu toate acestea, refuzul vaccinurilor opționale și atitudinea ezitantă față de vaccinurile noi (anti-HPV și antiCovid-19) rămân în continuare obstacole serioase. De aceea, obținerea unei rate înalte de acceptare a vaccinării copiilor depinde, în mare măsură, de stabilirea unor relații de încredere cu medicii de familie și cu echipele socio-medicale din teren care realizează interacțiuni directe și care acoperă, în același timp, nevoile sociale, de informare și de consiliere variate ale părinților.

Cuvinte-cheie: vaccinarea copiilor, reticența față de vaccin, comunitate rurală, servicii socio-medicale, consiliere.

Intreg articolul