Nr. 5-6/2020-1

REZUMAT

 

Una dintre problemele-pivot ale activării unui sistem de urgență în perioadele de criză este problema trecerii de la normalitate la un sistem adecvat pentru perioada de criză (urgență). Denumim acest proces conversie a sistemului. Despre ce este vorba? În primul rând despre faptul că același sistem care funcționează bine în perioadele normale poate eșua, se poate bloca în perioadele de criză pentru că nu a fost convertit să răspundă noii conjuncturi. Toate subsistemele societale, instituțiile trebuie să aibă mecanisme de conversie astfel ca să poată răspunde specific la noile situații create de criză. În acest scop, gestionarea unei situații de pandemie trebuie să pornească de la o bună cunoaștere a impactului multidimensional, medical, psihic, economic, social, spiritual, pentru ca strategia situației de urgență să nu degenereze în formule de tip autoritarist. Conversiunea se referă la transferul de la o situație normală la una excepțională. În acest transfer sunt implicate: firmele de medicamente, sistemul de sănătate, spitalele, laboratoarele, sistemul de ordine și control – poliție, armata, intelligence-ul, sistemul de urgență etc. Analiza critică a gestionării crizei induse de pandemie reclamă, așadar, recursul la teoria conversiunii. Studiul de față se referă la această chestiune.

 

Cuvinte-cheie: conversiune, impact multidimensional, membrană distopic, infopandemie.

 

Intreg articolul