REZUMAT

Rostul sociologiei este să înțeleagă și să explice fenomene, procese și realități sociale, la nivel micro și la nivel macro. Cu atât mai mult în situații de criză, fie ea economică, politică, demografică, religioasă sau medicală, ca în aceste vremuri, în care se recalibrează atitudini, comportamente și procese sociale ample, la nivel național și global. De aceea, încercăm o grilă de propuneri cu privire la modalitățile de pregătire, intervenție, gestionare a unei situații de criză de orice tip. Prin prisma relației instituțiilor religioase cu autoritățile statului, tema acestei analize, încercăm să înțelegem o dimensiune a rezilienței sociale care ține de planul spiritual, reflectată de nevoile unor comunități în atitudini și comportamente religioase, într-o situație de criză sanitară inedită. Plecând de la premisa importanței rezilienței spirituale ca fundament esențial pentru recalibrarea socială, urmărim modalitatea în care autoritățile statului au adoptat reglementări cu privire la activitățile instituțiilor religioase, la cooptarea sau non-cooptarea unei instituții de anvergura Bisericii Ortodoxe Române în gestionarea nevoilor spirituale în această criză medicală.

Cuvinte-cheie: dimensiune spirituală, criză, religie, reziliență socială, pandemie.

Intreg articolul