REZUMAT

Având ca premisă sociologia istorică, textul își propune să schițeze un proiect de cercetare pentru o așa-numită „sociologie pentru prezent și viitorˮ. Această „sociologie pentru prezent și viitorˮ caută să demonstreze actualitatea lui Henri H. Stahl pentru dezbaterea contemporană dintr-o Românie caracterizată de o vulnerabilitate instituțională întâlnită și în România interbelică, respectiv slăbiciunea instituțională. Ipoteza generală a acestui proiect de cercetare este că elementele de gândire postcolonială din sociologia istorică a lui Henri H. Stahl, precum și explorarea transformării statalității locale în procesul de tranziție spre feudalism, pot servi la explicarea stadiului de dezvoltare instituțională din România contemporană. Textul propune un ideal-tip al gândirii postcoloniale în raport cu care explorează potențialele elemente de gândire de frontieră din sociologia istorică a lui Henri Stahl. Concluzia textului este că atât în sociologia teoretică a lui Henri Stahl, cât și în sociologia istorică a acestuia pot fi indentificate elemente specifice gândirii postcoloniale. Este vorba în special despre disputa epistemologică cu Marx și contestarea discursusului dominant din istoria oficială a regimului comunist. Dar asta nu înseamnă că Henri H. Stahl poate fi considerat automat reprezentantul unei gândiri de frontieră în România. Articolul susține că doar prin explorarea câmpului intelectual interbelic și a celui postbelic, Stahl poate fi încadrat – sau nu – în tradiția sociologiei critice din România.

Cuvinte-cheie: Henri H. Stahl, sociologie istorică, gândire postcolonială, slăbiciune instituțională, România.

Intreg articolul