REZUMAT

Din perspectivă sociologică, încrederea plasată în cei din jur variază în funcție de variabile individuale sau situaționale, cunoașterea dezvoltată de individ, procesul cognitiv urmat de acesta, natura relației proiectate, status, raporturi de putere în cadrul rețelei sociale, reprezentări sociale. Încrederea reprezintă o bază pentru constituirea grupurilor, având rolul de a reduce complexitatea raporturilor sociale, de a fundamenta decizii, acțiuni și comportamente (Schmitz & Eckert, 2022).

Din analiza rezultatelor sondajelor de opinie realizate pe această temă, descoperim faptul că o constantă a ultimelor trei decenii o reprezintă o criză a încrederii, vizibilă în raportarea subiecților din România la Celălalt, la autorități, sisteme și instituții politice, în special în momente cu puternică încărcătură socială și emoțională (precum pandemia de Covid-19, războiul din Ucraina). Nivelurile de neîncredere măsurate, în România, de sondajele realizate de IRES, INSCOP, IPSOS, CURS și LARICS, în ultimii ani, au variat în funcție de perioade electorale, campanii mediatice, schimbări economice și au generat fie valuri de solidaritate și activism social, fie pasivitate totală (Sztompka, 2003). Dezvoltat pe un fond al pesimismului în creștere al celor chestionați, alimentat de experiențe negative din societate, asociat cu fenomene aflate pe agenda publică și a mass-media (corupție, nepotism), dar și moștenit din perioada comunistă, nivelul scăzut de încredere caracterizează, astăzi, o bună parte din societatea contemporană autohtonă și influențează constant numeroase dimensiuni și variabile ale vieții acestora.

Cuvinte-cheie: încredere, sondaj de opinie, România post-comunistă, criză.

Intreg articolul