REZUMAT

Acest articol susține teza potrivit căreia frica este un produs social și aduce în discuție teorii și analize care tratează detaliat dimensiunea sociologică a acestei emoții, în special prin prisma a două mari paradigme de studiu: sociologia emoțiilor, respectiv cultura fricii.

Sociologia emoțiilor aduce în discuție predispoziția oamenilor de a dezvolta un anumit nivel al fricii în funcție de tiparele cognitive proprii, de resursele avute la dispoziție pentru exprimarea stărilor emoționale și de normele sociale existente, iar cultura fricii abordează această emoție drept un rezultat al influențelor contextelor socioculturale și circumstanțelor în care fricile sunt produse și distribuite.

Ca produs social aflat într-o continuă schimbare, frica este definită cu ajutorul unor concepte definitorii precum riscul, incertitudinea sau încrederea. Astfel, o conștientizare a indivizilor asupra pericolelor, riscurilor, dar și confruntarea cu incertitudini, adică cu multiple elemente necunoscute, generează un nivel ridicat al fricilor și îngrijorărilor. Similar, lipsa încrederii în cadrul unei societăți  alimentează o cultură a fricii din ce în ce mai pregnantă.

Ca trăsătură definitorie a societății moderne, frica este prezentă în orice context, indiferent de profilul indivizilor sau natura relațiilor sociale din acel context. Astfel, eforturile individuale și colective se îndreaptă către gestionarea fricilor, prevenirea impactului preconizat al riscurilor și pericolelor resimțite.

Cuvinte-cheie: frica, sociologia emoțiilor, cultura fricii, risc, incertitudine.

Întreg articolul