REZUMAT

Analiza discursului social contemporan cu privire la familie şi conjugalitate evidenţiază o serie largă de stereotipuri care pun sub semnul întrebării vitalitatea mariajului (rata mare a divorţialităţii, dorinţa tinerilor de a nu mai avea copii, dorinţa de a nu se mai căsători, proceduri complicate pentru disoluţie etc.). Deşi stereotipurile acestea sunt contestate în mod clar de evidenţa statistică naţională, mariajul este văzut ca fiind într-un declin sever căruia nu i se mai pot găsi resurse pentru revitalizare. Pe acest fond, noi voci vin să reconstruiască imaginea conjugalităţii în maniere noi, considerate mai libere şi mult mai bine securizate din perspectiva patrimoniului personal sau a autonomiei partenerilor. Astfel, uniunea consensuală (privită ca stare premaritală sau ca uniune juridică) apare în viziunea unora ca o alternativă de succes pentru o viaţă conjugală împlinită. În acest sens, dilema căsătorie versus uniune consensuală oferă noi perspective care oscilează între funcţia de solidaritate şi individualismul relaţional, ambele dimensiuni fiind discutate şi polemizate în discursul social, în mass-media şi chiar în literatura ştiinţifică.

Studiul îşi propune o analiză cantitativă şi este centrat în jurul teoriei funcţionaliste a lui Parsons, cercetarea fiiind centrată pe cele cinci dimensiuni: solidaritate, individualism, intimitate, raportare la sine / celălalt şi relaţia cu norma socială. Studiul îşi propune să analizeze opiniile sociale ale tinerilor cu privire la opţiunea conjugală, între căsătorie şi uniune consensuală.

Cuvinte-cheie: mariaj, uniune consensuală, solidaritate, individualism relaţional, funcţionalitate.

Intreg articolul